Scrisori pentru AFI (1)

Taină fără haină

Apusul Timpului meu cald
și asfințitul inimii grăbite
vor ști cuvinte care ard,
care iubesc și... uneori sunt sfinte;
La Răsăritul Florilor de iarnă
care vor crește-n Timpul meu... ca lumânarea...
Voi ști că inima mea se va stinge toamna,
voi ști că buzele-mi sunt chin și hrană.

În Ziua tainei mele fără haină
Voi ști că ochii mei sunt nori ce plâng ca rana
Lumii...ce e o casă veche, rece...părăsită...
fără ferestre, fără uși și... încălțări în tindă.

Florile

Timpul va creste Florile
si va aduce ploile
ce imi vor fi ceasornice
in visele-mi retorice...
Apa-mi va strange'aripile,
va domoli si clipele
ce vor sa ma grabeasca
spre virgula fireasca...
Norii vor bea pamantul
si-l vor gusta cu vantul,
ma vor strivi cu ploile
care vor creste Florile...

șaptezeci

șaptezeci de cuvinte pe minut!
te-a lăsat cu gândul că ai vrea mai mult...
este campioană la compus povești -
își dă bine seama când te-ndrăgostești,
te scoate din minți și-ți zice "it's ok!"
să nu-ți mai faci griji și să îi spui ce vrei;
se dă drept o Lady de la Hollywood -
vrea să-și joace rolul și nimic mai mult!


șaptezeci de dorințe pe minut!
te-a trezit în goana pentru un sărut...
poate e momentul ei de glorie -
vrea s-o lași să-ți scrie în istorie,
are întrebări la fiecare pas!
își imaginează că ești în suspans;
faci abstracție și treci la actul doi
îi furi replica și-o lași cu capu-n nori!

strada galbenă

Pe strada galbenă e iarăși armonie.
În casa mea - toamnă târzie
și un miros de floare rară
și-un gând ce seamănă a primăvară.
Pe strada galbenă revin când vreau să cânt
atunci când cerul mi-e mai mult pământ
și luna-n inimă mi se strecoară
și vreau să fie cald și seară.

Pe strada galbenă văd frunzele căzute... de frică!..
de pe ramuri ‘nalte și pierdute... se ridică
în vânturi moi cu brațe reci.
Tu, dor nebun,
doar peste ele vrei să treci 
și-apoi să-mi spui al vieții drum.

norii noi

am văzut cum a căzut o stea
prima dată-n viața mea.
de-ar cădea pe-un pom de gheață
să-i crească pe ramuri viața,
să-i pună lumii pe umeri
gânduri vii și fără număr...
Ce-i o zi sau chiar o mie?
Ce-i o clipă ce-a fost vie?
Suntem Noi! Țesuți ca norii
pe un cer ce-așteaptă zorii.
Suntem Noi! Un râu grăbit,
vii, confuzi, de neoprit.
Suntem Noi! copii din nori
pe sub aștri căzători.

geam

am scris că te iubesc pe o sticlă aburindă.
în nici un caz cu ruj roșu-închis pe oglindă.
și-aștept cu-ntreaga răsuflare să dispară tot ce am scris...
iubirea-i sfânta întamplare ce nu va cere compromis
atunci când tu fiind în așteptare mă vei chema în al tău cerc închis...


El nici nu vrea, El nici nu știe, că am în cap gânduri.. O Mie!
n-aș vrea să fiu o simpă fantezie pe strada lui frumoasă, dar pustie...