Pe strada galbenă e iarăși armonie.
În casa mea - toamnă târzie
și un miros de floare rară
și-un gând ce seamănă a primăvară.
Pe strada galbenă revin când vreau să cânt
atunci când cerul mi-e mai mult pământ
și luna-n inimă mi se strecoară
și vreau să fie cald și seară.
Pe strada galbenă văd frunzele căzute... de frică!..
de pe ramuri ‘nalte și pierdute... se ridică
în vânturi moi cu brațe reci.
Tu, dor nebun,
doar peste ele vrei să treci
și-apoi să-mi spui al vieții drum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu