luni, 11 februarie 2013

geam

am scris că te iubesc pe o sticlă aburindă.
în nici un caz cu ruj roșu-închis pe oglindă.
și-aștept cu-ntreaga răsuflare să dispară tot ce am scris...
iubirea-i sfânta întamplare ce nu va cere compromis
atunci când tu fiind în așteptare mă vei chema în al tău cerc închis...


El nici nu vrea, El nici nu știe, că am în cap gânduri.. O Mie!
n-aș vrea să fiu o simpă fantezie pe strada lui frumoasă, dar pustie...

sâmbătă, 9 februarie 2013

(revine când e mai bine)

concediez Gândul la tine
să plece unde îi va fi mai bine.
cu nici un dor de mine
şi Soare în privire.

da, eu chiar vreau să fie în vacanţă,
să-l uit şi să mă reîntorc la viaţă
şi chiar am zis că e păcat
să-l port în inimă, aşa, Uscat.

spinii dulci

versurile nu sunt mâini.
ale creierului spini
ce mă lasă dezbrăcată
când iubesc lumea. pe toată.

versurile nu sunt ochi.
sunt în aer, peste tot.
nu mai vor să mă privească
doar atunci când sunt firească.

versurile sunt plămâni.
tot ce pot să mai respire
e un Fum. Da! Da!... Iubire
din dulceaţă de salcâmi.

miez

lame de gheaţă pe faţă.
poduri ţesute din aţă.
mâini împletite-n dulceaţă.
stropi de culori. ca prin ceaţă.

Nu mi-a fost frică să-ţi spun...
te iubesc.

scări către lumea înaltă
stări ce sunt gata să cadă
sper să mai simt încă o dată
ger într-o inimă caldă.

deschisă

am fruntea grea de sentimente,
iar sufletul mi-e prins între caiete
şi cuvinte.
 

Am mâna dreaptă tremurîndă
şi ochii ce mi-s ca oglinda
din minte.

Am inimă cu zâmbet de copil...
Nu mai am mult. Nu mai am cum
să tot încerc să o închid
Acum

decor

tabloul gol ce l-am privit
necontenit....
era Simbol în ochiul meu
prea stins de tot ce-a oglindit.
 

şi... felinarul ruginit
de-atâtea vremuri ruşinoase,
ce mai pretind a fi frumoase!

iar orele parcă-s secunde
ce tot aşteaptă să-mi inunde
tăcerea elegantă.

Frumoasă. Toată.




hunter of emotions.

My story needs an end.
You’ve been my best friend...

I’ve got a heart so full of love!
It’s crazy and it’s not about
what have I done last night...
It’s what I am, It’s what we've done.
Please, leave it all behind
and come to me....

My story needs an end,
that’s what I’m trying to explain.

Confusions have no friends!
My dear... Oh, take me by the hand
and talk to me.. just look at me!
You got the fear, I understand
and by the way, it  has no sense...
You are so sad because of me?

My story... really... needs an end.

vineri, 8 februarie 2013

Azi, AFI, Azi...!

Pe stradă. Foi curate.
De ce le văd pe toate
tocmai atunci când poate
vreau să fiu mai aproape
...de viaţă?

A fost odată... o zi ciudată!
Am înţeles de dimineaţă
că nu-i în toane bune.
Asta-i viaţa!
Şi am ieşit din scară.
Afară, zi de primăvară
Frumoasă, dar amară....

Mergeam pe străzile
oraşului ce-n cântec este “mic”
prea înecată-n gânduri la... nimic
şi-n toate măştile ce tot veneau spre mine
am vrut să te găsesc pe tine...

Dar nu a fost să fie!

Mergeam alene pe-o stradelă
când seara îmi era fidelă
în toate gândurile mele...
şi toate rele!

A fost o zi cam zbuciumată.
M-am înecat într-însa toată
şi am intrat în casă descălţată
de tot ce-a fost... odată!

Delir

Am uitat de mine uitîndu-mă la tine.
Gândurile-s bune, dacă n-au iubire!

Am uitat de mine uitîndu-mă cum vine
Eroul din prezent. O altă amintire!

Am uitat de mine uitîndu-mă cât ţine
o zi...sau poate două? Fără tine.

Am uitat de mine uitîndu-mă la zile
şi nopţile-copile, ce m-au adus la tine!

Trei

Am douăzeci de întrebări.
Atât de triste-n aşteptare,
încât la orice răsuflare
de-a mea... se face seară.

Şi iar e noapte şi sunt gânduri
ce vin şi se traduc în Poezie.
Ea mă priveşte printre rânduri
şi-mi spune că-s o nebunie...

Doar dimineaţa cu al ei Soare
mă poate domoli. 


...în gând apare cuvântul Doare
când afli tot ce-ai vrea să ştii...

Poduri

Ieri am fost la Muzeu.
Era trist, nici un om,
nici un ochi însetat de frumos şi minuni....
E o Casă Pustie a anilor buni!

Am privit în abstract de culori învechite -
ce tac. Prea uitate-s de căi prăfuite
şi artişti înhămaţi de idei folosite...

Mai târziu am intrat
într-o cameră rece şi mică...
Sub oblonul lăsat
am găsit doar o Masă de Sticlă...
Unică. Tristă. Uitată de frică.

...

Sunt cartea nouă ce ai uitat-o pe raft
acum o zi sau două...
Erai interesat când îmi citeai intro-ul.

Simţeam că vrei să ştii
ce scrie mai departe,
când paginile vii,
le răsfoiai. Pe toate...
Iar eu... eram atât de încrezută
că mâine iar vei reveni şi vei citi
la pagina o sută
alineatul trei, rândul întâi...