Taină fără haină

Apusul Timpului meu cald
și asfințitul inimii grăbite
vor ști cuvinte care ard,
care iubesc și... uneori sunt sfinte;
La Răsăritul Florilor de iarnă
care vor crește-n Timpul meu... ca lumânarea...
Voi ști că inima mea se va stinge toamna,
voi ști că buzele-mi sunt chin și hrană.

În Ziua tainei mele fără haină
Voi ști că ochii mei sunt nori ce plâng ca rana
Lumii...ce e o casă veche, rece...părăsită...
fără ferestre, fără uși și... încălțări în tindă.